Minunile Banatului: Te invitam sa cunosti Pestera Mare de la Soroniste

herculane 2

Intrarea in pestera este cunoscuta de localnici sub numele de Gaura din Soroniste, Gaura Dracului sau Pestera din Domogled. Unii dintre ei, in speranta de a gasi comori, au intrat chiar in pestera sapind gropile care se mai vad si astazi in Galeria Superioara, alaturi de cele arheologice. Scripetele instalat pe buza putului 2, o inscriptie datata 1880 de pe peretele Salii cu Prabusiri si alta din 1881 existenta in fundul putului 3 atesta faptul ca verticalele pesterii au fost explorate inca din secolul trecut. S-ar putea ca scripetele amintit sa fie cel lasat de Barco, administratorul Bailor Herculane, care, dupa relatarea facuta de A. Partos (1905), a coborit cu citiva localnici in “Pestera Tatarczi’ sau “Gaura Dracului’ prin gura putului 2. Primele cercetari de natura faunistica au fost facute de J. Frivaldszky (1862), fiind urmate de multe altele, toate referindu-se numai la Galeria Superioara. In 1929, R. Jeannel si E. Racovita dau in “Biospeologia’ o descriere si o schita sumara a acestei pesteri, iar in 1955 C. S. Nicolaescu-Plopsor si C.N.Mateescu publica observatii arheologice si paleontologice. In 1962, L. Botosaneanu, A. Negrea, si St. Negrea efectueaza cercetari complexe; cu acest prilej alpinistul E. Cristea coboara primul put de 31 m, atingind cota de -56 m fata de intrare. In sfirsit, in 1968 I. Povara conduce o echipa care atinge adincimea maxima, ridica planul topografic al pesterii si face observatii de speologie fizica.

Pestera se afla intre localitatile Baile Herculane si Pecenisca (jud. Caras-Severin). Este sapata in peretele vestic al Masivului Domogled, in calcare recifale albe-galbui de virsta jurasic superior – cretacic inferior, la o altitudine de 630 m. Urcusul la pestera este dificil si gasirea ei fara calauza practic imposibila (vezi traseul 1 si fig. 105).
Pestera mijlocie (192 m, explorare neterminata; 106 m denivelare maxima), descendenta (ultima parte verticala), fosila, dezvoltata pe un sistem de diaclaze si fete de strat. Galeria Superioara era drenata initial de un curs de apa subteran care iesea din gura pesterii, alimentat probabil de Ogasul Jelarau si de apa meteorica; odata cu adincirea ogasului si drenarea apei prin puturi la nivel inferior, Galeria Superioara s-a fosilizat. Aceasta galerie, la inceput scunda si lata, are podeaua acoperita cu amestec de sol, nisip si argila, iar pe alocuri crusta de calcita. Dupa 36- 40 m tavanul se inalta brusc pina la 11 m, galeria se ingusteaza si o coteste usor spre nord-est, iar concretiunile devin mai abundente: stalactite (unele din mondmilch), scurgeri parietale (care predomina), crusta stalagmitica cu numeroase stalagmite si perle de caverna. Dupa mai bine de 100 m de la intrare galeria se largeste.

Din acest loc podeaua coboara brusc o panta de 16 m, plina de blocuri imense, pina la marginea putului 1, care sectioneaza complet galeria; continuarea ei, inca neexplorata, se intrevede neclar dincolo de gura larga a acestuia. Coborind cei 31 m ai verticalei surplombate a putului 1 (sau prin deschiderea ingusta a putului 2 din imediata apropiere, care dupa 7 m da tot in primul put) ajungem in Sala cu Prabusiri, lunga de 53 m si lata de pina la 15 m. La est aceasta sala este astupata de o scurgere stalagmitica de 12 m inaltime, iar la vest, de blocurile de prabusire, care dealtfel se gasesc in mare cantitate si in mijloc, sub deschiderea larga a putului. In peretele nordic exista doua deschideri largi de cite 1 m care permit patrunderea in putul 3. Acest put adinc de 39 m da intr-o sala circulara din care pleaca o galerie ingusta, colmatata cu argila. Peretii putului sint impodobiti cu scurgeri parietale, stalactite, stalagmite si coloane dezvoltate pe iesiturile acestora (fig. 106).

Pestera este destul de rece (7,2-8,5°C in profunzime, de la zona cu prabusiri si pina la cota -91 m), iarna formindu-se gheata in primii 10-15 m de la intrare, si totodata foarte umeda.

Peretii pesterii prezinta in numeroase locuri “vermiculatii de decalcifiere’ care au fost semnalate pentru prima data de catre R. Jeannel si E. G. Racovita (1929). Tot ei au mai semnalat si explicat stilpii stalagmitici in forma de piles d’assiettes (teanc de farfurii), caracteristici acestei pesteri. Fauna de pe lemnele putrede, de pe resturile vegetale si de pe argila din Galeria Superioara se remarca prin cinci specii troglobii, unele chiar endemice: Sophrochaeta insignis insignis, Duvalius (D.) herculis, Troglohyfthantes herculanus, Neobisium (B.) brevipes si Anthroleucosoma banaticum. Sapaturile au dat la iveala oseminte de Ursus spelaeus.
Te invitam sa urmaresti un documentar in Regia lui Zah Mihai:

yim Minunile Banatului: Te invitam sa cunosti Pestera Mare de la Soronistegmail Minunile Banatului: Te invitam sa cunosti Pestera Mare de la Soronistebookmark Minunile Banatului: Te invitam sa cunosti Pestera Mare de la Soronistedelicious Minunile Banatului: Te invitam sa cunosti Pestera Mare de la Soronistedigg Minunile Banatului: Te invitam sa cunosti Pestera Mare de la Soronistemyspace Minunile Banatului: Te invitam sa cunosti Pestera Mare de la Soronisteshare save 120 16 Minunile Banatului: Te invitam sa cunosti Pestera Mare de la Soroniste

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

National