Durerea din inimă

Numar_record_de_pensionari_in_Ro

Joviali şi plini de carismă, plesnind de sănătate şi optimism, politicienii noştrii de zi cu zi se întrec pe ei înşişi în a face promisiuni, în viaţa cotidiană dar mai ales în campaniile electorale. Atunci mută munţii din loc, fac într-un an cât alţii în şapte, de te doare mintea când auzi atâtea vorbe meşteşugite. Politica este o ştiinţă, o artă a manipulării, iar mase de manevră s-au găsit tot timpul. Cei ce îngroaşă numărul manipulaţilor sunt pensionarii.

Oameni simplii, cu frica lui Dumnezeu, marcaţi de trecerea timpului, copleşiţi de boli şi lipsuri, singuri cu gândurile şi durerile lor.  Cu o pensie ce nu le poate asigura traiul de la o lună la alta şi cu sprijin mai mult simbolic de la copii, care la rândul lor nu o duc prea strălucit, trăiesc cu speranţa că vor veni şi vremuri mai bune. Luptă cu încrâncenare să supravieţuiască, ghidându-se după vechea vorbă românească: “ Ferescă Dumnezeu de mai rău!”  Iar politicienii profită de resemnarea lor, de bunul lor simţ, de înţelegerea şi ascultarea pe care au acordat-o întotdeauna legii şi îi manevrează fără pic de scrupule. Cei ce nu se supun sunt obligaţi să o facă. Halal democraţie!

A-ţi crede că ei sunt cei mai năpăstuiţi şi nu ar fi un neadevăr. Dar lucrurile stau mult mai rău. Marea problemă a sărăciei se simte mai ales la sate, în cătunele uitate de lume, pline de noroaie şi negură. Aici timpul s-a oprit în loc. Bătrânii ţărani, fiindcă ei au mai rămas, trăiesc după aceleaşi reguli de acum 100 de ani. Muncesc palma de pământ pe care o au, cresc un animal sau două, supravieţuiesc cu greutate. Ajutor nu au de la cine să capete. Copiii au plecat în lume din cauza sărăciei, şcolile şi dispensarele s-au împuţinat, subvenţia mai mult nu vine decat vine, iar puterile i-au lăsat. Pare un tablou sumbru, dar este crunta realitate. Statul nu se preocupă de ei decât atunci când trebuie sa voteze. Atunci plouă cu ligheane, găleţi şi promisiuni. Apoi Dumnezeu cu mila, o viaţă de chin. ªi se mai miră că sunt semidocţi şi analfabeţi, murdari şi inadaptaţi, că-şi leagă copiii ca pe vite şi se omoară între ei pentru un deţ de tărie. Dar de făcut, nimeni nu face nimic.

Þăranul nu a fost niciodată prost sau leneş. Este ca un diamant neşlefuit, dur şi plin de colţuri ascuţite. Trebuie cizelat pentru a-şi arăta adevărata valoare.  Dar asta se face cu răbdare si multă muncă, cu investiţii atent alocate, cu sprijin spiritual şi material, cu ştiinţa de a ajuta oamenii, nu numai de a te folosi de ei.

Tristă şi grea viaţa işi continuă cursul implacabil pe frumoasele plaiuri mioritice. Generaţiile de sacrificiu încă se mai succed mânate parcă de un destin necruţător şi de interesul propriu al politicienilor. Ce va fi, vom trăi si vom vedea. Un lucru însă este cert. Timpul nu mai ţine cu noi. Nu mai putem aştepta veşnicele pomeni electorale şi resturile ce cad de la masa ajunşilor. Avem dreptul la un dram de bunăstare si bucurie, fiindcă avem o singură viaţă şi oricât de calmi si îngăduitori am fi când e vorba de noi, nu putem să ne batem joc de viitorul copiilor noştrii. Măcar atât să putem face. Să devenim noi ultima generaţie de sacrificiu.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

PIM

 

yim Durerea din inimăgmail Durerea din inimăbookmark Durerea din inimădelicious Durerea din inimădigg Durerea din inimămyspace Durerea din inimăshare save 120 16 Durerea din inimă

One Response to Durerea din inimă

  1. cartman says:

    da, tovarase, ai dreptate. sa li se dea la toti, sa le dea statul!

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

National