Astăzi este Ajunul Crăciunului

 Astăzi este Ajunul CrăciunuluiÎn epoca consumerismului, Crăciunul a ajuns să fie considerată cea mai importantă sărbătoare religioasă din calendar. Totuşi, în ierarhia bisericească, Crăciunul ocupă a treia pozitie, după Paști şi Rusalii. Sărbătoarea Crăciunului a ajuns să fie o sărbătoare destul de laică, ale căror semnificaţii religioase se estompează încetul cu încetul. Puţini ştiu însă că originea multor obiceiuri de Crăciun nu este una creştină, ci chiar păgână.

În primul rând, data sărbătoririi Crăciunului a fost stabilită prin convenţie în secolul al IV-lea d. Hr. Biblia nu menţionează nicio dată exactă a naşterii Mântuitorului şi nici nu dă vreun indiciu că acest eveniment s-a petrecut iarna. Primii creştini sărbătoreau naşterea lui Hristos în data de 6 ianuarie, deodată cu Boboteaza. Abia după primele secole de creştinism, ierarhii bisericii au hotărât că 25 decembrie va fi data celebrării venirii pe lume a lui Iisus. Alegerea nu a fost întâmplătoare. În Imperiul Roman, dar şi în ţările ce respectau tradiţiile celtice, la acea data se sărbătorea depăşirea solstiţiului de iarnă şi revenirea la viaţă a naturii. Astfel, liderii Bisericii au împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură: au reuşit să crească popularitatea unei sărbători, şi deci a creştinismului în sine, dar şi să îi facă pe oameni să uite, încet-încet, sărbătorile păgâne. De atunci, pe 24 decembrie se sărbătoreşte Ajunul Crăciunului, iar zilele de 25, 26, 27 sunt cele trei zile ale sărbătorii propriu-zise.

Obiceiuri răspândite în întreaga lume

Bradul împodobit nu este un simbol creştin, deşi mulţi ar fi tentaţi să considere acest lucru. De asemenea, este o tradiţie mult mai recentă decât putem să ne imaginăm. Primii care îşi decorau casele cu frunze de palmier pentru a marca trecerea solstiţiului de iarnă au fost vechii egipteni. Apoi, romanii au înlocuit palmierul cu bradul. Totuşi, originea modernă a bradului de Crăciun este legată de tradiţia popoarelor germanice de a împodobi un butuc de brad. Emigranţii au dus acest obicei peste Ocean, odată cu plecarea în Lumea Nouă. Împodobirea bradului a devenit o tradiţie răspândită pe tot cuprinsul lumii creştine abia după Primul Război Mondial.

Din păcate, pentru mulţi Crăciunul a ajuns să însemne doar cadouri. De aceea, Moş Crăciun este simbolul perfect al sărbătorii. Până la Reforma protestantă, copii creştini primeau daruri de la Sfântul Nicolae, care este şi astăzi foarte important în Olanda. Martin Luther a vrut să schimbe acest obicei, pentru a îndepărta oamenii de obiceiul venerării sfinţilor. De aceea, el a inventat personajul Christkind, zâna care aduce daruri copiilor de Crăciun. Peste secole, după ce mulţi olandezi protestanţi au emigrat în SUA, cele două tradiţii s-au amestecat, iar Moş Crăciun a ajunsă să fie mult mai popular decât mai săracul său frate, Moş Nicolae, mai ales datorită campaniei comerciale a companiei Coca-Cola, care i-a stabilit definitiv culoarea costumului, roşu. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, Moş Crăciun nu purta haine de o culoarea anume, putând fi văzut pe felicitări chiar în verde sau maro.

Totuşi, Moş Crăciun nu este singurul personaj care aduce daruri. Cum am spus, în tradiţiile olandeze Moş Nicolae este mult mai darnic. În Spania şi în toate fostele colonii ale Imperiului Spaniol din America de Sud, copiii primesc daruri abia pe 6 ianuarie, de la Regii Magii. Tradiţia spune că la acea data Balthasar, Melchior şi Gaspar s-au întors în ţările lor după ce i-au adus daruri Pruncului sfânt. În Italia, copiii primesc daruri de la Befana, un fel de vrăjitoare care vine tot în data de 6 ianuarie. La Befana are şi un rol de educaţie asemănător cu cel al lui Moş Nicolae, pentru că aduce copiilor neascultători cărbuni şi doar celor cuminţi daruri.

Tradiţii româneşti

Fără îndoială, una dintre cele mai frumoase tradiţii româneşti este a colindelor. Conform tradiţiei, în seara de Ajun copiii pornesc în tot satul să vestească oamenilor Naşterea Domnului. Iniţial, doar băieţii plecau la colindat, însă cu timpul şi fetele au început să meargă din casa în casă. Din nefericire, obiceiul de a cinsti colindătorii s-a deteriorat odată cu urbanizarea. Copiii nu mai primesc nuci, fructe sau prăjituri, ci bani. De asemenea, prea puţini micuţi se mai duc la colindat de drag, ci pentru a-şi aduna bani din care să îşi cumpere alte cadouri.

Un alt obicei specific românesc este cel al cetelor care umblă cu capra, ursul, sau cerbul. Conform tradiţiei, începând de la Ignat şi până de Anul Nou, flăcăii din sat se strângeau în cete. Dansul caprei sau al urşilor avea mai multe momente specifice, printre care moartea în învierea. În fiecare ceată era un băiat care cânta la fluier. Astăzi, instrumentele muzicale sunt mult improvizate, fluierul a fost înlocuit de trompete, iar capra are de cele mai multe ori un costum din hârtie creponată.

Nu putem să nu amintim de obiceiurile culinare româneşti. După perioada de post, românii pregătesc bucate alese pentru masa de Crăciun. După ce se taie porcul de Ignat, în data de 20 decembrie, se pregătesc toba, sângeretele, răciturile, jumările, caltaboşul, cârnaţii şi chişca. De Crăciun, gospodinele pregătesc tradiţionalele sarmale, friptura şi cozonacul.

Vă urăm  tuturor o masă îmbelşugată şi Crăciun fericit!

Anda Deliu

Foto: www.megafun.ro

yim Astăzi este Ajunul Crăciunuluigmail Astăzi este Ajunul Crăciunuluibookmark Astăzi este Ajunul Crăciunuluidelicious Astăzi este Ajunul Crăciunuluidigg Astăzi este Ajunul Crăciunuluimyspace Astăzi este Ajunul Crăciunuluishare save 120 16 Astăzi este Ajunul Crăciunului

One Response to Astăzi este Ajunul Crăciunului

  1. Mihai Florea says:

    Tin sa te contrazic aici, nu vreau sa intru in polemici insa eu nu impartasesc aceeasi parere.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

National